Când ne simțit triști ,goliți de sens și fără rost este de ajuns sa ne amintim de Dumnezeu.
Sa ne amintim de Iisus.
Cel care a biruit lumea.
Cel care a călcat pe ape.
Cel care a înviat din morți.
Căci fara el ce suntem noi ,decât carcase goale fara suflet?
Și nu vorbim aici de religie, de dogme și de obiceiuri, vorbim de a-l accepta pe Isus în noi ca pe un tată ce are grijă de progresul nostru spiritual .
Ca pe o prezență veșnic vie ce ne umple de înțelepciune divină.
A înțelege că Iisus este protectorul nostru înseamnă a birui depresia și mândria.
Jocul egoului ce ne tine tinuiti in materie.
Ce ne tine blocați în a treia dimensiune
Noi suntem mai mult decât a treia dimensiune.
Noi suntem Aici dar am fost creați Acolo în cer.
Nu provenim de pe pământ ,casa noastră aici e doar temporară deci efemeră.
Să ne ridicam deci ochii spre cerul albastru și să ne rugăm.
La infinitul din noi se adaugă infinitul universului.
Limitarea e o iluzie !
Timpul și spațiul nu exista când pășim dincolo de ele în eternitate!
Clipa devine veșnică iar secunda dispare!
Agățați in infinit sa așteptăm venirea lui în Noi!
Regăsirea divinității lăuntrice deschide poarta spre infinit.
Suntem pulbere de stele și vise de nori …
Și mai suntem ceva!
Suntem ceea ce credem că suntem!
Nimic mai mult nimic mai puțin
I am that,I am!!!
Sunt cel ce sunt!!!
Gratiela Avram
15 noiembrie 2023